De ce apare, cum se simte și de ce suferința vine din separarea dintre masculin și feminin
Un lucru pe care foarte puțini oameni îl conștientizează cu adevărat, si pe care l-am trait si mi l-am reamintit acum 1 an de zile, pe cand luptam cu intunericul inca — este acela ca noi nu venim “goi” la intrupare. Nu venim ca o tablă albă. Venim cu o structură energetică deja existentă. Cu niște amprente, teme. Cu o matrice de separare.
De ce? Pentru că fără această matrice… nu ar exista experiența umană.
Nu ar exista:
– căutarea
– dorul
– frica
– atașamentele
– pierderea
– dorința de a fi iubit
– nevoia de a fi ținut
Pe scurt: nu ar exista jocul dualității.
Cum se activează această matrice?
Prin experiență. În relația cu părinții, in dinamica dintre mama și tata, in felul în care suntem ținuți sau nu. Văzuți sau ignorați, susținuți sau lăsați să ne descurcăm singuri. Aceste experiențe nu creează rana în sine, ci activează ceea ce era deja pregătit să fie trăit. Oglindeste si amplifica “tema” cu care am venit. Și astfel începe iluzia separării în interiorul nostru.
Separarea dintre:
– a primi și a face
– a simți și a acționa/alege
– a fi ținut și a ține
– feminin și masculin
– lumina si intuneric
Rana masculinului interior
Această rană nu este doar “a femeilor”, chiar daca femeile o simt adesea mai conștient, pentru că energia feminină este mai conectată in general la trăire. Ea există și în bărbați, pentru că aici nu vorbim despre gen, ci despre doua functii din interiorul tau. Vorbim despre două energii fundamentale din orice ființă umană:
– femininul (simțire, deschidere, curgere, intuitie, receptivitate) – intunericul
– masculinul (direcție, structură, susținere, stabilitate, continere) – lumina
Când masculinul interior nu este integrat, el nu se simte ca sprijin., se simte ca o lipsă.
Cum se simte rana masculinului?
De cele mai multe ori, nu o recunosti usor. Ea se manifestă prin reacții:
– iritare constantă în relații
– furie “fără motiv clar”
– sensibilitate la lipsa de implicare a celuilalt
– neîncredere
– nevoia de control
– senzația că “trebuie să fac totul singură”
– oboseală profundă, nu doar fizică, ci emoțională, etc.
Dar sub toate acestea există o singură trăire: “nu sunt susținut/ă”.
De ce se simte atât de intens? Pentru că atinge una dintre nevoile de bază ale sistemului uman: siguranța. Masculinul interior, atunci când este integrat, oferă:
– stabilitate
– direcție
– capacitatea de a ține spațiu pentru emoții
– senzația că există un “teren” pe care poți sta
Când nu este integrat, corpul intră în alerta si apare:
– tensiune în corp
– contractare în plex sau piept
– hipervigilență
– reacții rapide, uneori explozive
Iluzia separării: de unde vine suferința
Suferința nu vine, în esență, din ceea ce se întâmplă în exterior. Vine din această separare interioară: femininul simte… dar nu este ținut, emoția apare… dar nu este susținută, viața curge… dar nu este conținută. Și atunci apare conflictul interior.
Femininul începe să simtă:
– frustrare
– furie
– neputință
– dezamăgire|
Asta pentru că masculinul nu este prezent acolo unde este nevoie de el.
De ce apare furia față de masculin?
Pentru că, în profunzime, există o amintire emoțională:
– “unde erai când aveam nevoie?”
– “de ce nu m-ai ținut?”
– “de ce a trebuit să mă descurc singură?”
Această furie nu este despre prezent, este despre o experiență neîncheiată. Și de aceea este atât de intensă, pentru că nu este doar furie, este durerea care nu a fost simțită complet.
Ce înseamnă, de fapt, integrarea masculinului?
Nu înseamnă să devii maii “puternică”, nu înseamnă să nu mai ai nevoie de nimeni, inseamnă să începi să simți în tine:
– stabilitate fără rigiditate, agresivitate, duritate
– direcție fără control excesiv
– susținere fără dependență
Înseamnă să existe în tine acel spațiu care nu pleacă, nu te abandonează si nu se prăbușește când apare emoția.
Cum se simte când începe să se integreze?
Simți că:
– nu mai reacționezi imediat
– ai mai mult spațiu între emoție și acțiune
– nu mai depinzi complet de reacția celuilalt
– începi să te simți susținut/ă… chiar și când ești singur/ă
Și, poate cel mai important: începi să simți că viața nu mai este împotriva ta. Că există un flux, că nu trebuie să lupți constant, ca poti renunta la control.
Și totuși… deseori rana revine. De ce? Pentru că integrarea nu este liniară, ci in spirala. Funcționează în straturi. Poți simți stabilitate o perioadă… și apoi, dintr-o dată, să apară furie, iritare, sensibilitate. Asta pentru că ai ajuns la un strat mai profund. Acesta este punctul în care începe integrarea reală.
Acesta este primul pas către reîntregire.
Nu să scapi de suferință, ci să înțelegi de unde vine si să începi, treptat, să reconstruiești în tine acel spațiu în care femininul poate simți… iar masculinul poate ține.
Dacă te-ai regăsit aici, nu e întâmplător. Reîntregirea nu înseamnă să nu mai simți, sa scapi de…, sa repari, etc. Ci să poți simți tot… fără să te mai pierzi pe tine!
Dacă simți că este momentul sa revii Acasa, in tine, iti recomand cu drag:
- “Portalul Inimii” – program online de 7 zile, care te ajută să creezi siguranță și coerență în tine, la nivel de inimă și sistem nervos. Este un program de reglare si reintregire, de stabilire a coerentei intre inima-minte-corp, scurt, dar intens.
- “Reîntregirea Ta” – program online de 6 saptamani, este spațiul în care lucrăm foarte profund cu rănile de separare și reconstruim relația dintre feminin și masculin interior, dintre lumina si intuneric, invatam sa integram tot ceea ce am respins in noi si cum sa ne tinem si sustinem singuri.
- “Cele 21 de Porti ale Reintregirii Tale” – program online de 21 de zile de meditatie ghidata.
Cu iubire,
Gina.