Momentul in care am inteles ca lumina mea nu era intreaga.
Pana nu demult credeam cu tarie ca Dumnezeu este doar Lumina.
Asa Il vedeam de fiecare data in meditatii sau terapii. Asa Il simteam. Asa Il cunosteam.
Iar aceasta a fost intrebarea pe care, la un moment dat, nu am mai putut-o acoperi cu mantre sau cu intelegeri inalte.
Imi amintesc si acum socul pe care l-am trait atunci cand o entitate, cu care comunicam in mod direct, mi-a spus simplu si clar:
„Dumnezeul tau este Tot. Este si lumina, si intunericul.”
O noapte si o zi am fost rascolita complet de acest raspuns.
Ceva din mine simtea Adevarul, dar o alta parte refuza cu toata forta sa il accepte.
„Ce simt eu acum? Ce fel de adevar este acesta? Dumnezeu este doar Lumina.”
Acela era adevarul meu la acel moment.
Adevarul este Unul.
Insa pana la el, trecem prin mai multe etape in care credem ca il stim.
Am crezut mult timp ca, daca sunt suficient de luminoasa, intunericul nu ma poate atinge.
Am crezut ca intunericul este ceva ce trebuie respins, de care trebuie sa te temi, ceva ce trebuie distrus.
Fugeam de el si ma temeam de el cu toata fiinta mea.
Lumina mea era reala, dar incompleta.
Pentru ca era o lumina care excludea. Care selecta. Care spunea subtil: asta e voie, asta nu.
Nu aveam voie sa fiu furioasa. Iar daca furia aparea, venea imediat vina.
Nu aveam voie sa simt frica.
Nu aveam voie sa cobor prea mult in corp.
Totul devenea „ego”, „umbra”, „vibratii joase”.
Si, culmea, de multe ori credeam ca vin din exterior, ca nu sunt „ale mele”.
Adevarul este ca nu intunericul era problema.
Ci faptul ca eu crezusem ca pot ajunge la Adevar fara sa cobor complet in mine.
Lumina in care urcasem era reala, dar era o lumina care inca se proteja.
Care inca se temea.
Care inca avea nevoie de opozitie ca sa se simta „buna”.
Acel moment nu a fost o cadere.
A fost inceputul unei coborari constiente.
Nu spre rau.
Ci spre Intreg.
Abia mai tarziu am inteles ca ceea ce numim „intuneric” nu este opusul lui Dumnezeu,
ci locul unde Lumina nu a fost inca asumata.
Dar despre asta… in povestea urmatoare.
Gina