Mama a fost prima ta casa.
Primul loc unde ai fost tinut fara sa faci nimic pentru asta. Ai fost hranit, protejat, purtat. Totul era acolo pentru tine, natural.Daca privesti mai adanc, dincolo de povestea personala, vei vedea ca aceasta experienta vorbeste despre ceva mult mai mare: despre energia feminina, despre spatiul care sustine viata.
Intunericul nu este ceva rau. Este pantecul din care se naste Tot. Este linistea, potentialul, locul unde viata prinde forma. Exact ca uterul.
Din acest spatiu ai venit. Iar prima mare rana a multor oameni este sentimentul ca au fost separati de acest loc de siguranta. Nu doar fizic, ci emotional si energetic. Sistemul nostru interior traduce asta foarte simplu: „nu sunt sustinut, trebuie sa ma descurc singur”. Asta este ceea ce multi numesc rana primordiala — separarea de Mama. Nu doar de persoana, ci de senzatia de a fi tinut de Viata.
Cand aceasta rana e activa, apare o stare subtila de nesiguranta. Chiar daca la exterior pare ca esti puternic, in interior exista tensiune, control, frica de a pierde, frica de a avea incredere.
Cu cat respingi mai mult energia feminina — emotiile, vulnerabilitatea, nevoia de a primi — cu atat respingi de fapt Viata. Pentru ca viata vine prin capacitatea de a primi.
La nivel profund, respingerea mamei sau a energiei materne se transforma intr-o senzatie de singuratate. De lipsa de sustinere. De „trebuie sa ma descurc singur”. Iar asta influenteaza direct relatia cu energia masculina.
Cand femininul nu se simte in siguranta, masculinul devine fie controlant, fie distant, fie agitat. Pentru ca nu exista un spatiu unde sa se aseze. Nu exista „acasa”.
De aceea multe relatii devin lupta, tensiune sau cautare continua de validare. Nu pentru ca oamenii nu se iubesc, ci pentru ca in interior exista aceasta ruptura. Vindecarea incepe in momentul in care te impaci cu intunericul din tine. Cu emotiile, cu necunoscutul, cu nevoia de a fi tinut. Cand incepi sa accepti ca nu trebuie sa controlezi tot ca sa fii in siguranta.
Cand onorezi Mama din interior — capacitatea ta de a primi, de a simti, de a te lasa sustinut — sistemul tau se linisteste. Din acel loc apare increderea.Din incredere apare relaxarea. Din relaxare apare iubirea reala. Intunericul nu este lipsa luminii. Este locul unde lumina se naste. Iar intoarcerea la acest spatiu este inceputul unei vieti in care nu mai lupti cu viata, ci traiesti in ea.